Casa Sfatului

CASA SFATULUI

Casa Sfatului, vechea primărie a orașului, reprezintă cel mai important monument laic al Brașovului.

La 23 decembrie 1420, Adunarea Districtului Țării Bârsei a emis un document în care se stipulează că reprezentanții breslei blănarilor brașoveni, la fel ca şi înaintașii lor, au îngăduit "Provinciei Țării Bârsei" să-și construiască deasupra bolții de vânzare a breslei o cameră pentru "acordarea dreptății" şi pentru ședințele Magistratului (Sfatul orășenesc).

În 1515, judele Brașovului a primit 50 florini necesari construirii turnului Casei Sfatului. Fortificația a fost construită în perioada 1521 – 1528. Un document din 1520 ne informează că edificiul era format doar dintr-o singură încăpere având dimensiunile de 5 metri lățime şi 12 metri lungime, în care se aflau o sobă, patru mese cu bănci şi un dulap pentru acte. Același document atestă existența unui ceas (al doilea din oraș după cel din Biserica Neagră).

La începutul secolului al XVII-lea, turnul a devenit "turnul trompeților", denumit după paznicul care urcat în turn, sufla din trompetă la fiecare oră, marcând orele zilei.

Din anul 1521 se păstrează prima mențiune despre închisoarea aflată în Casa Sfatului.

La 5 iulie 1608, un mare incendiu a izbucnit după ce turnul a fost lovit de un fulger. Incendiul a fost stins doar după ce peste foc a fost turnat vin, oțet şi lapte. La 16 septembrie 1608, în vârful turnului a fost așezat un glob din aramă care va fi înlocuit în anul 1661.

În anul 1646 edificiul a fost renovat.

După un puternic cutremur în dimineața zilei de 17 iunie 1662, la 2 iulie, turnul s-a prăbușit în proporție de două treimi, lucrările de refacere durând trei ani.

La 21 aprilie 1689, Marele incendiu a distrus orașul, Casa Sfatului fiind grav afectată. Acum a fost arsă parțial arhiva care era depozitată într-o boltă de la primul etaj. Efectele dezastrului au fost înlăturate abia în anul 1691, când a fost terminată renovarea clădirii.

În perioada 1770 – 1778 au fost demarate ample lucrări de refacere. Au fost tencuiți pereții, a fost renovat acoperișul, care a primit forma unui bulb de ceapă, a fost realizată stema orașului pe frontispiciul clădirii și au fost construite noi încăperi necesare desfășurării activității administrative și judecătorești. În interior au fost cioplite în piatră ancadramentele ușilor şi ferestrelor, scările de acces, precum şi alte elemente decorative. În anul 1778, Casa Sfatului avea, cu unele modificări, forma păstrată până astăzi.

Între anii 1835 – 1837 au fost construite încăperile de la mansardă și a fost renovat acoperișul.

În anul 1870 a fost introdus iluminatul cu gaz al clădirii, iar în 1874 s-a amenajat cântarul orașului, strămutat din Casa negoțului.

În 1876, administrația orașului s-a mutat într-o clădire nouă. Casa Sfatului a rămas doar depozitara valoroasei arhive a orașului, păstrată aici până în 1923, când a fost mutată la Bastionul Fierarilor.

Printr-o hotărâre a reprezentanței orașului din 26 noiembrie 1902, clădirea urma să fie dărâmată, dar, în urma protestelor comunității locale, hotărârea a fost retrasă în anul 1903.

În perioada 1909 – 1910 a fost construit acoperișul de formă piramidală, cu ţigle colorate în negru şi galben, acoperiș neschimbat până în prezent.

În anul 1949, a fost luată decizia ca vechea primărie să devină muzeu. Deschiderea festivă a "Muzeului de Stat Brașov" a avut loc la 19 februarie 1950. Muzeul amenajat în Casa Sfatului din Piața 23 August avea două secții, Pinacotecă și Etnografie.

La 30 decembrie 1953, de ziua proclamării Republicii Populare Române, în Casa Sfatului a fost inaugurată secția de istorie din cadrul Muzeului Regional Stalin. Era prima secție de istorie din țară!