Poarta din strada Porţii (Porzelthor sau porta Porticae) este considerată prima poartă a cetății Brașovului.
Se pare că a avut o sută de metri lungime, fiind împărțită în trei părți.
Între anii 1522 – 1524, poarta a fost întărită prin construirea unui bastion, care ieșea cu mult în afara zidurilor de apărare și avea forma de semicerc.
În fața bastionului era un șanţ de apărare, adânc și plin cu apă, peste care se trecea cu ajutorul unui pod mobil prins cu lanțuri. Pentru pietoni exista o intrare separată deschisă în zidul de apărare.
Turnul porții a fost început la 24 aprilie 1650 și terminat în 16 iulie 1651. Era îndreptat înspre interiorul orașului, cu un pasaj pentru căruţe şi două treceri pentru pietoni.
Turnul avea un orologiu și pe vârful său era montată o sferă în formă de şase sferturi de fruct, aurită cu 60 de guldeni.
Poarta a ars complet, inclusiv ceasul prevăzut cu trei arătătoare, în marele incendiu din 21 aprilie 1689. Un alt incendiu a ars poarta la 4 august 1718, când focul s-a extins până la Bastionul Aurarilor.
În perioada 1724 – 1725, judele orașului, Georg Draudt, a reparat turnul şi a pus în sfera aurită a acestuia cărți despre istoria orașului.
Până în ultima perioadă a existenței sale, în interiorul porții se afla o cușcă mare ca o încăpere din bârne solide, unde erau închiși vagabonzi suspecți, țigani, hoți etc., până la transportarea lor în arestul propriu-zis al cetății.
În anul 1852, în urma hotărârii comunității, poarta şi turnul din strada Porții au fost dărâmate. Vechiul orologiu de turn a fost dăruit parohiei săsești evanghelice din Blumăna, iar biblioteca gimnazială evanghelică a primit sfera din vârful turnului. Ca urmare a cererii parohiei evanghelice din Rotbav, prezbiteriul a predat sfera sașilor din Rotbav pentru împodobirea turnului bisericii.
Terenul pe care îl ocupase poarta a fost folosit, în parte pentru prelungirea străzii Porţii, în parte pentru construirea unor case noi.