Biserica catolică cu hramul "Sf. Maria" a fost construită în perioada 1383-1477.
Construcția a fost începută în timpul domniei regelui Sigismund de Luxemburg. A fost nevoie de 7 ani pentru a i se pune temelia. Terenul pe care s-a construit biserica, a fost albia pârâului, ce venea din Şchei şi a fost ales drept teren de construcție tocmai datorită rezistenței sale. Alţii dimpotrivă, spun că pe acest loc ar fi fost odată un lac și pentru a se obţine un teren solid de construcţie, au trebuit mai întâi bătuţi piloni.
Biserica parohială a saşilor din Cetate este cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic la est de Viena, cel mai important monument de arhitectură din Braşov şi cea mai mare clădire de cult din România. Biserica este construită împreună cu turnul, fără tencuială, numai din blocuri cubice de piatră, ce provin din pădurea de la Perșani. Este lungă de aprox. 90 metri, lată de 24 metri şi împreună cu actualul acoperiș înaltă de aproape 29 metri. Înălțimea turnului la cruce este de 65 metri. După cum se vede şi astăzi, iniţial trebuiau să se construiască două turnuri, dar s-a renunțat la acest lucru din cauza costurilor ridicate.
Bolta bisericii a fost deteriorată în anul 1516 din cauza cutremurului care în Brașov "a dărâmat şi a afectat case şi clădiri solide", probabil şi în anul 1526 din cauza inundațiilor în timpul cărora s-au putut prinde pești în biserică, sau poate în urma unui al doilea cutremur din anul 1534, încât a fost dată jos și a fost refăcută în anul 1538. În anul 1545 se probează deja rezistența noii bolți, căci la 19 iulie a avut loc un mare cutremur, încât toată lumea a fugit în biserică. În anul 1590 a avut loc un nou mare şi îngrozitor cutremur și bolta corului marii biserici a crăpat de sus până jos. În același timp s-a surpat în mare parte şi bolta navei şi a fost probabil tot atunci refăcută.
Totuși, de a lungul timpului exteriorul bisericii a suferit schimbări puţine, sau deloc. Aproape toate părţile sale componente mai au încă înfăţişarea lor veche.
Biserica fost distrusă şi a devenit "Neagră" după marele incendiu din 1689. Focul a topit clopotul cel mare împreună cu toate celelalte clopote, dar pe cheltuiala lui Simon Drauth, judele de atunci al orașului, a fost turnat din nou în anul 1690, având 7281 kg. greutate, cu un diametru (măsurat pe marginea exterioară de jos) de circa 2 metri. În 10 februarie 1750, în timp ce bătea de înmormântare, clopotul cel mare a căzut deodată şi a dărâmat în cădere 6 etaje de lemn ale turnului împreună cu osuarul boltit. Cu multă trudă, după 3 ani, clopotul a fost din nou ridicat în clopotniță. La începutul secolului 19, el a fost turnat din nou, dar curând a crăpat și a trebuit iarăşi refăcut în anul 1860.
Biserica avea înainte de Reformă şapte altare, care au fost înlăturate în anul 1544 până la altarul principal. Noul altar instalat în anul 1866 a fost inaugurat în mod festiv în prima zi de Rusalii (20 mai 1866). O comisie a realizat planul altarului, prin arhitectul braşovean Peter Bartesch. După acest plan sculptorul Friedrich Schonthaler a realizat altarul la Viena din lemn de stejar şi l-a instalat la Braşov prin oamenii săi, după ce mai înainte corul bisericii suferise o transformare în vederea instalării altarului.
Odinioară biserica avea două orgi: una mare situată la capătul navei şi una mică pe partea nordică a corului. Ambele au fost distruse de foc în anul 1689 şi au fost cu greu înlocuite. Orga mică a fost îndepărtată în anul 1866 cu ocazia restaurării corului. Actuala orgă nouă, mare şi frumoasă este renumita şi deosebita operă de artă a constructorului berlinez de orgi C. A. Buchholz, instalată şi sfinţită în anii 1836-1839.
În prezent, Biserica Neagră are una dintre cele mai mari colecţii de covoare orientale din lume, cel mai mare clopot mobil (6 tone) din România şi cea mai mare orgă din Transilvania.