Bastionul Țesătorilor

BASTIONUL ŢESĂTORILOR

Turnul apărat şi întreținut de breasla țesătorilor de in a fost construit în două etape, între anii 1421 – 1436 şi 1570 – 1573.

În prima etapă, au fost construite primele două nivele dintre cele trei galerii de luptă. Primul nivel a fost amenajat cu guri mari de tragere pentru folosirea armele de foc de calibru mare, bombarde şi archebuze.

Galeriile superioare, construite între anii 1570 – 1573, erau destinate armelor de calibru mic, care puteau fi folosite prin gurile de tragere înguste, de formă circulară, prezente pe tot parcursul traseului galeriilor de tragere. Au fost ridicate două turnuri de veghe destinate corpului de gardă care supraveghea orașul atât din punct de vedere militar, cât şi din perspectiva observării unor eventuale incendii.

După prăbușirea turnului din nord-est, în urma cutremurului din 1710, a fost ridicat bastionul actual (1750).

Evoluția tehnicii militare, în special a armelor de foc, a dus la pierderea rolului militar și deja încă din anii 1750 – 1800, bastionul a fost abandonat.

Pe fațada intrării în incintă se află încrustat într-o grindă de susținere a plafonului anul 1807. Atunci au fost construite cele trei încăperi destinate unor ateliere școlare pentru pregătirea viitorilor meșteșugari ai orașului.

În anul 1910, deteriorarea monumentului a determinat autoritățile să întreprindă vaste lucrări de restaurare şi consolidare a zidurilor şi a galeriilor din lemn.